Întâlnire cu istoria
2007-2022
instalație, pictură (serie de 29 de picturi, dimensiuni variabile), pânză roșie
Cu sprjinul colecției Magda Radu & Ștefan Sava și al colecției Daniel Ștefănică
Locație: Palatul Ștefania

Seria de picturi Întâlnire cu istoria a fost inițiată în 2007, iar prima pictură din serie înfățișează o demonstrație anti-OMC din Basel la care am fost martori, o întâlnire care a declanșat acest proces de reflecție prin intermediul imaginii asupra frământărilor sociale actuale. Picturile documentează, într-o manieră realistă, momente de neliniște socială — proteste, demonstrații, acțiuni politice, proteste climatice, refugiați, război. 

Întâlnire cu istoria funcționează ca o încercare de a recupera mediul picturii, de a retrimite către și de a chestiona sensul politic al actului artistic, realismul reprezentării încercând să răspundă ideii de imagine ce oglindește lumea. Picturile se articulează între ele asemenea unui timeline, un jurnal ce evocă lupta socială continuă pentru crearea unui alt viitor. Ceea ce transpare din seria de imagini este dinamica mulțimilor, un organism colectiv ce invocă o altă lume posibilă. 

Picturile au fost instalate până acum în moduri diferite, în relație cu lectura audio a Manifestului Partidului Comunist, într-o instalație ce cuprindea, de asemenea, un podium cu un pupitru pe care microfonul era lăsat deschis (free speech), devenind astfel un loc de agitație politică, sau au fost prezentate în dialog cu structurile suport imaginate de Celine Condorelli, aidoma unor asamblaje utopice. Pentru instalația de la Palatul Ștefania am decis să suspendăm picturile în spațiul central al sălii, asociindu-le cu o serie de pânze roșii ce evocă o geometrie abstractă, dincolo de ideea de panou protestatar sau steag, pentru a putea fi percepute concomitent — reprezentarea realistă și forma abstractă devin, împreună, o mulțime-demonstrație ce plutește în spațiul sălii.

Pomul vieții / Cum interpretăm semne pe care nu le înțelegem?
2023
instalație chilimuri, copac, europaleți de lemn
Cu sprijinul colecției Cosmin Costinaș și al colecției Mihai Pop
Locație: Muzeul de Transport Public „Corneliu Miklosi”

Intervenția de la Muzeul de Transport Public „Corneliu Miklosi” este o instalație imaginată ca un loc de stat împreună, un spațiu de reflecție a cărui construcție pleacă de la ideea de școală sub copac, o școală apropiată de natură. Instalația constă într-o structură modulară de europaleți din lemn, obiecte folosite în mod curent pentru transportul mărfurilor, o platformă-suport acoperită cu covoare vechi țesute manual, chilimuri cu motive arhaice pe care publicul se va putea așeza.

Chilimurile de pe platformă vor genera un spațiu vernacular populat de o multitudine de semne abstracte și simboluri ale reînnoirii: copacul vieții, natura, imortalitatea, fertilitatea, femininul, masculinul, căsătoria, animalele și plantele, o mare parte a semnelor având și un caracter apotropaic. Chiar dacă aceste țesături provin din zone geografice diferite — Oltenia, Balcani, Anatolia, Basarabia, Caucaz, Persia/Iran —, ele evocă o moștenire culturală comună, arhaică, moștenire ce transcende granițele spațiale și temporale și care acum, când le călcăm sau le privim, ne aduce mai aproape de celelalte entități finite care au privit sau au pășit odată pe chilimurile imaginate de minunatele țesătoare.

Instalația va conține un element central, un copac viu prin care dorim să invocăm ideea de reînnoire a naturii și să relaționăm acest motiv arhaic — copacul vieții — cu momentul actual, cu anii din ce în ce mai complicați pe care îi traversăm cu toții — pandemie, război, schimbări climatice. Copacul prezentat în instalație, un mesteacăn cumpărat de la o pepinieră de lângă Timișoara — copacul-marfă —, este descătușat de sensul său pur economic, devenind un arbore ce mediază simbolic forțele naturale, un copac-ființă ce ne vorbește despre natură și despre drepturile ei. La sfârșitul expoziției, în primăvară, mesteacănul va fi plantat, redevenind parte a ciclului natural.

Acest spațiu va funcționa ca un loc de discuții, nu doar ca o instalație artistică. Oana Mateescu, cercetătoare în domeniul antropologiei muncii, și Ovidiu Țichindeleanu, filosof și teoretician cultural, vor activa ideea de școală prin susținerea unor prezentări, urmate de discuții, pe data de 18 februarie (link). În prezentările lor, vor vorbi despre decolonizare și despre posibilitatea apariției unui proiect politic pluriversal, despre problemele industrializării, ale producției economice, ale modului în care economia se articulează cu realitatea schimbărilor climatice, dar și cu reașezările, fracturile sociale, politice care definesc prezentul. O altă activare a spațiului va fi posibilă prin colaborarea cu artistul Harun Morrison și prezentarea în contextul instalației a lucrării acestuia, Environmental Justice Cards, o serie de cartoline, de formatul cărților de joc, cu întrebări ce pot activa și anima discuții despre climat pe parcursul expoziției. 

Pungi de făină
2023
Pungi de hârtie, făină
Locații: Muzeul de Transport Public „Corneliu Miklosi”, Palatul Ștefania, Comenduirea Garnizoanei, Centrul de Proiecte

Pungile de făină, un bun de larg consum ce se referă la o nevoie de bază, hrana omului, sunt suprascrise cu fragmente de text, articole din Declarația Universală a Drepturilor Omului traduse în diferite limbi, sensurile unui produs de larg consum și al unui text fiind deturnate de hibridizarea acestora într-un asamblaj text-obiect. Făina care hrănește lumea devine, astfel, suportul material ce pune în discuție puterea juridică implicită a textului Declarației Universale a Drepturilor Omului. Acest text își relevă caracterul utopic odată confruntat cu realitățile producției, economiei de piață, muncii ca servitute, lumii lucrurilor. În istoria recentă, cumva independent de contextul ideologic, creșterea capacităților de producție nu a dus la o societate echitabilă, egalitară, ci dimpotrivă, mecanismul cererii și ofertei a alimentat lăcomia, și nicidecum nu a eradicat foametea. Nevoia umană de a crea o societate egalitară a rămas la stadiul de proiect utopic, de text. Trăim în lumea lucrurilor, a producției și a războiului și nici lumea naturală nu mai poate fi înțeleasă în afara ordinii lumii lucrurilor, natura fiind la fel de lipsită de drepturi ca majoritatea oamenilor.

Hannah Arendt, în cartea sa Condiția umană, operează această distincție între muncă și lucru. În analiza ei, procesul biologic al vieții face parte din mișcarea ciclică a naturii, iar munca ce susține acest proces îi este aservită și se subordonează întotdeauna circularității prescrise, spre deosebire de lucru, care are mai degrabă un caracter liniar și ia sfârșit atunci când obiectul este finalizat și adăugat lumii obiectelor. Munca întreține premisele, susține existența și continuitatea ei, ține de domeniul natural, pe când lucrul făurește o lume artificială, a obiectelor, închipuită și fabricată de om, în care acesta se pune la adăpost de lumea naturală.

Cultivarea pământului este una din activitățile identificate de Hannah Arendt pentru care se poate propune o distincție între lucru și muncă. Această acțiune, strâns legată de ciclul biologic și în întregime aservită ciclului naturii, constituie una dintre cele mai elementare și necesare munci ale omului pentru a-și susține și reproduce viața, dar lasă în urma sa produse care depășesc domeniul muncii și aparțin mai degrabă domeniului lucrului. Are loc „o adevărată reificare” a pământului cultivat an de an, fără încetare — acesta devine un „obiect de întrebuințare”, omului fiindu-i necesară reproducerea permanentă a obiectului pentru a nu permite o eventuală regresie în domeniul naturii. Chiar dacă terenul nu este „la drept vorbind, un obiect de întrebuințare” pentru om, se poate spune că acesta nu numai că „procură mijloace de subzistență ci, procurându-le, pregătește pământul în vederea construirii lumii”. 

Bio
Mona Vătămanu și Florin Tudor trăiesc și lucrează în București. Expoziții personale (selecție): Omnia Communia Deserta, La Loge, Brussels (2020); Prăpădenia pământului, Salonul de proiecte, București (2016); All that is solid melts into air, Extra City Kunsthal, Antwerp (2013); Powerlessness a Situation. Revolutie, Frankfurter Kunstverein, Frankfurt (2013); The order of things, daadgalerie, Berlin (2012); All Power to the Imagination!, Secession, Vienna (2009). Lucrările lor au fost incluse în expoziții de grup precum Kathmandu Triennale 2077, Patan Museum, Kathmandu (2022); Baltic Triennial 14: The Endless Frontier, CAC Contemporary Art Centre, Vilnius (2021); A Biography of Daphne, ACCA Australian Centre for Contemporary Art, Melbourne (2021); Borderlines, Talbot Rice Gallery, Edinburgh (2019), The Street. Where the World Is Made, Maxxi Museo Nazionale delle arti del XXI secolo, Roma (2019); Windswept: Art Encounters Biennial, Timișoara (2019); Gaudiopolis - Attempts at a Joyful Society, GfZK Galerie für Zeitgenossische Kunst Leipzig (2018); Social Factory, 10th Shanghai Biennale, Power Station of Art, Shanghai (2014); A History, Centre Pompidou, Paris (2014); Something in Space Escapes Our Attempts at Surveying, Württembergischer Kunstverein Stuttgart (2014); Untitled, 12th Istanbul Biennial (2011); Call the Witness, Roma Pavilion Collateral Event, 54th Venice Biennale, Venice (2011); Over the Counter, Mucsarnok Kunsthalle, Budapest (2010); Shockworkers of the Mobile Image, 1st Ural Industrial Biennial, Yekaterinburg (2010); Art as Gift, Periferic Biennial 8, Iasi (2008); 5th Berlin Biennial, When Things Cast No Shadow, KW Institute for Contemporary Art, Berlin (2008). În 2011 au fost bursieri DAAD Berlin în cadrul Berliner Kunstlerprogram.