Cea mai frumoasă dintre viețile mele posibile
2023
Instalație
Locație: Muzeul de Transport Public „Corneliu Miklosi”

Instalație în colaborare cu Facultatea de Inginerie și Tehnologii Aplicate din cadrul Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara

Când mi-am văzut numele pe lista celor respinși la examenul de admitere am simțit că-mi fuge pământul de sub picioare. Și, acolo, în înghesuiala aceea frenetică și gălăgioasă din fața avizierului, am decis că nu voi mai da admitere la Agronomie și că niciodată, dar chiar NICIODATĂ nu voi mai intra într-o seră, acolo unde visam eu să lucrez ca tânăr agronom.*

Proiectul Cea mai frumoasă dintre viețile mele posibile face referire la un moment de cotitură din autobiografia artistei — examenul de admitere ratat la Facultatea de Agronomie. Instalația creată pentru spațiul din Muzeul „Corneliu Miklosi” reprezintă o primă etapă a colaborării dintre artistă și Facultatea de Inginerie și Tehnologii Aplicate, a doua etapă urmând să se materializeze în toamna anului 2023, în cadrul unei noi expoziții a grupului Avantpost la Stațiunea Tinerilor Naturaliști.

Proiectul pune față în față un atelier de artist și un laborator de cercetare științifică, inițiind un dialog între două limbaje și narative aparent diferite: al creativității artistice, al dorinței de a experimenta fără constrângeri, în care singura barieră este imaginația, și al cercetării și creativității științifice, bazat pe date reale, concrete, și cuantificabile.

*un exemplu elocvent pentru faptul că „niciodată, dar chiar NICIODATĂ” poate fi uneori mai mult decât relativ este instalația Efemer pe care artista a prezentat-o în 2021, într-una una din serele Stațiunii Tinerilor Naturaliști, în cadrul expoziției Oasis. Green Identity a grupului Avantpost.

Bio
Renée Renard este absolventă a Facultății de Arte și Design din Timișoara (licență în design multimedia, masterat în grafică publicitară și de carte, masterat în sculptură și ceramică) și a Facultății de Medicină Veterinară. În prezent este doctorandă în anul I la Facultatea de Arte și Design Timișoara. 

În creația artistică personală abordează două teme principale: convergența dintre știință și artă (a inițiat Laboratoarele Memoriei) și documentarea/interpretarea micro-istoriei familiei sale cu origini central-europene, precum și a coloniștilor sosiți în Banat în secolul XVIII (Un drum cât o sută de vieți, faBRIQUE, Micro-Terra Banatica). Medii preferate de exprimare: instalație, obiect, tehnică mixtă sub microscop, fotografie/video la microscop și subacvatic, procesare digitală, adaptări ale unor vechi tehnici japoneze, cum ar fi kintsugi și tataki zome. Până în prezent a avut 16 expoziții personale și peste 60 de participări la expoziții de grup în țară și străinătate. 

A obținut Premiul Murano al Școlii de sticlărie Abate Zanetti din Murano, Italia (2013), Premiul Municipalității Portet sur Garonne, Franța, la Triennale Européenne de l’Estampe Contemporaine (2016), Premiul I pentru Microfotografie la Micromaps ediția I, al Facultății de Arte și Design Timișoara și al Centrului Regional pentru Cercetare și Expertiză în Domeniul Conservării-Restaurării (2021). 

Este membră a UAP Timișoara, secțiunea Multimedia (din 2010), și a grupului Avantpost.