I really miss dancing / Mi-e foarte dor să dansez
2021
tuburi de neon și plexiglas, 77 cm
Locație: Palatul Ștefania

Instalația de neon a lui Pavel Brăila, amplasată în holul a ceea ce a fost un bar de cartier, afișând cuvintele „Mi-e foarte dor să dansez”, poate fi citită ca un dor de bucurie, comunitate, de a fi împreună, în contextul de colaps al ultimilor ani.  

Vera înseamnă credință
2023
Video, 20 min
Locație: Palatul Ștefania

Moldova este unul dintre cele mai apropiate centre de tranzit pentru persoanele care fug din sudul Ucrainei și din zona primelor zile de război. Aici a întâlnit-o Pavel Brăila pe pensionara Vera Derevianko, în vârstă de 72 de ani. În ultimul an, casa Verei este cortul albastru din tabăra de refugiați Palanca, care se află la granița moldo-ucraineană. 

Ea a refuzat să-și părăsească „laguna albastră”, în ciuda numeroaselor oferte mai bune de cazare, explicând că vrea să fie cât mai aproape de casa ei și de copiii și nepoții săi, care sunt acum sub bombardamente. Între timp, relația ei cu copiii este foarte complexă, fiindcă au avut puncte de vedere diferite în legătură cu diverse subiecte. Vera este homo sovieticus. 

La fel ca mulți alți ucraineni în aceste zile, ea trece prin procesul de dezamăgire, de zguduire a convingerilor sale și de reconciliere cu realitatea. Filmul se concentrează pe caracterul neobosit al Verei, pe relațiile ei cu familia, cu oamenii din tabără, pe animalele rătăcite și pe poeziile pe care le scrie. Aceste poezii sunt pline de imagini înfricoșătoare, ale pierderii și distrugerii, dar și de speranță și dragoste de viață, toate acestea fiind întruchipate, în film, de Derevianko. 

Bio
Pavel Brăila lucrează în diverse medii, precum video, fotografie, performance și instalații. În filmele și performance-urile sale invită spectatorul să participe la universul sau de observații culturale a Moldovei, pentru care investighează adesea lucruri, absurdități sociale care scapă discursului geopolitic global. Filmul său „Definitely Unfinished” a fost premiat în 2009 la Festivalul Internațional de Film de la Oberhausen. În 2013, performance-ul „Ink Ribbon Fingerprints” a primit PREMIUL CELESTE. În 2015 conceptul lui Pavel Brăila de pavilion al Republicii Moldova la Expoziția Mondială de la Milano a fost nominalizat pentru cea mai bună arhitectură publică la Premiul Idea-Tops. A fost invitat de două ori la Documenta (2002/2017) și a participat la Manifesta 10 (2014).