O muncă din iubire
2023
Textile, carton, sunet
Instalație de sunet în colaborare cu Chlorys și Sofia Zadar
Locație: Comenduirea Garnizoanei

O muncă din iubire (2023) este un proiect artistic al cărui cadru de cercetare urmărește munca femeilor în societățile rurale postsocialiste și contribuția lor la procesul de reproducere socială a acestor societăți. Situând un context geo-istoric local, proiectul pune în legătură munca domestică cu cea agricolă, elaborând o viziune materialistă a poziției subordonate a femeilor ca membre ale familiei și muncitoare. De la apartenența de clasă și structura nucleară a familiei la relația contradictorie cu pământul și mediul înconjurător, instalația O muncă din iubire încearcă să surprindă mai multe aspecte ale procesului de socializare al femeii și de afirmare a subiectivității acesteia. 

În același timp, proiectul Ancăi Bucur aduce în discuție înrudirea pe care definirea isorică a pământului și a femeii a facilitat-o. Această legătură a fost justificată prin subsumarea lor naturii și prin definirea acesteia ca un cadru de existență comun, în opoziție cu cultura. În prezent, legătura lor continuă să se manifeste în mecanismele prin care producția lor este apropiată ca marfă și integrată în procesul de reproducere a forței de muncă. 

De asemenea, instalația O muncă din iubire încearcă să deconstruiască atât imaginea idilică, pastorală, cât și imaginea subdezvoltării și regresiunii pe care politicile și discursurile publice le proiectează asupra lumii rurale agricole. Dacă acestea camuflează relația de putere dintre mediul urban și rural, reduc totodată lumea rurală la o lume omogenă, blocată într-un timp imaginar al trecutului, refuzându-i contemporaneitatea. Consolidarea pe scară largă a economiei capitaliste a însemnat pătrunderea ei, din ce în ce mai agresiv, în mediul rural, hrănind astfel un statut periferic, unde inegalitățile sociale întâlnesc practici agro-industriale invazive. 

Lucrând cu textile pe care, în copilăria artistei, femeile le făceau din vechi piese vestimentare sau din rufăria casei pentru a le folosi mai departe drept cârpe în gospodărie sau în diferite munci agricole, precum plivitul legumelor, viței-de-vie sau florilor, Anca Bucur produce trei ipostaze textile ale acestor munci, însoțite de o structură de lemn și de o instalație sonoră care încearcă să surprindă un context politic specific. Titlul instalației deschide astfel întrebările: Cât din munca femeilor din societățile agricole continuă să fie invizibilă tocmai pentru că este definită, din perspectiva iubirii și a grijii, ca datorie naturală și responsabilitate de gen? În ce măsură relația femeilor cu pământul continuă să se păstreze ca expresie a unei unități identitare, dar și ca manifestare a unei contradicții de aceeași natură? 

Unele materiale folosite în instalație au aparținut Victoriei Bucur, Elenei Bucur, Stelicăi Săvulescu, Stancăi Săvulescu, Anei Cocorăscu, Mioarei Ciorâcă, Loriei Bucur. 

Roșu, precum corpul
2019-2022
Textile, aluminiu reciclat, ceramica, video, 9:55 min
Locație: Palatul Ștefania

Roșu, precum corpul este un proiect de cercetare artistică, întins pe o durată de aproximativ trei ani, despre industria de extracție a bauxitei și de producere a aluminiului, având ca punct central lacul artificial de deșeuri de bauxită situat în apropierea apelor Deltei Dunării. Fiind cunoscută ca principala materie brută în producția de aluminiu, bauxita este adusă în România din Sierra Leone. Ea se numără printre cele mai extrase minereuri din lume, mai ales în teritoriile bogate în resurse naturale din Sudul Global, datorită utilizării sale extinse în aproape fiecare sector economic, de la echipamente militare la fabricarea de avioane și automobile, până la industria alimentară. Reziduurile procesului de rafinare a bauxitei reprezintă unul dintre cele mai abundente deșeuri industriale la nivel planetar și sunt cunoscute sub denumirea de șlam sau nămol roșu. 

Folosind video-eseul, textilele și obiectele din aluminiu reciclat și ceramică, Roșu, precum corpul propune o abordare critică a peisajului ruinei și a ecologiei sociale reminiscente acestuia, pe care încearcă să le încadreze atât în contextul regional al Europei de Est, cât și într-unul transnațional, al capitalismului extractivist. Propunându-și să aducă în sfera vizibilității nu doar ruinarea, ci și precaritatea unor geografii locale, Roșu, precum corpul accesează istoria formării relațiilor ierarhice ale economiei politice globale și modul în care aceasta influențează alegerea și stabilirea unor zone de exploatare, producție și decantare. În siajul acestei logici universalizatoare de comodificare, pământul devine principala resursă de acumulare a profitului. Cum însă acesta reprezintă infrastructura esențială a vieții, condiționarea sa economică și privarea lui de agentivitate se extind și asupra sociologiilor umane și non-umane care îl locuiesc și cu care se află într-o relație de co-dependență. 

Roșu, precum corpul încearcă să cuprindă o înțelegere a pământului dincolo de cadrul industrial pe care contextul extractiv i-l conferă și să conducă discuția spre agro-ecologiile care, afectate de șlamul roșu, continuă să se dezvolte în proximitatea unor astfel de scenarii. Ce fel de plante supraviețuiesc în preajma unui deșeu toxic? Cum răspund ele contaminării cu substanțe chimice alcaline? Dar solul însuși? Cum răspund viscerele unui sol local deșeului de rafinare a unui minereu aparținând altui continent? Și, mai ales, cum ripostează ele? Proiectul face parte, de asemenea, dintr-o cercetare mai amplă a artistei, de orientare eco-feministă și decolonială, despre legătura dintre pământ, corporalitate și munca de reproducere socială, precum și despre modul în care acestea se întâlnesc.

Locus fracturat
2021
Beton
Locație: Comenduirea Garnizoanei

Locus faracturat propune o recontextualizare a conceptului omonim al Mariei Lugones, în cadrul așa-numitei migrații globale ilegale. Formulat ca instrument epistemologic de descriere a dinamicii opresiune-rezistență pe care diferența colonială o activează, locul fracturat aduce în prim-plan interacțiunea complexă dintre capital, rasă și gen pe fondul unui proces de naturalizare. Fractured Locus înfățișează granița României cu Serbia și Ungaria, parte din Western Balkan Route, pe care migranții din Afganistan, Siria, Irak și alte zone de conflict o tranzitează în drumul lor spre Europa de Vest. În încercarea de a perturba atât moștenirea imaginației coloniale, cât și actualele lupte pentru ocupație teritorială prin intermediul ocupației militare, Fractured Locus chestionează statutul ilegal prescris migranților și înțelegerea dominantă a graniței ca unul dintre coordonatele cele mai importante ale naționalismului și esențialismului identitar teritorial.

Bio
Anca Bucur este artistă vizuală și scriitoare. Și-a finalizat studiile în 2018, la Universitatea din București, având pregătire în literatură și studii culturale. Practica ei artistică se bazează pe cercetare și cuprinde diferite registre și medii, incluzând obiecte, eseuri video, poezie și performance. În ultimul timp s-a axat pe cercetarea materialității socio-economice a pământului și a corpului în raport cu spații și istorii locale. Este interesată de potențialul epistemologic și politic al operei de artă. Anca Bucur este autoarea mai multor texte apărute în volume colective și editoare la editura frACTalia, unde curatoriază colecția Compost. Lucrează și trăiește în București.