Anca Benera & Arnold Estefan

Când pietrele vorbesc …, 2023
Monument public (piatră de râu gravată)
120 x 130 x 100 cm fiecare
Locație: Muzeul de Transport Public „Corneliu Miklosi”

Pietrele nu sunt ceea ce par a fi…
(din vorbele unui vânător de pietre) 

În 2022, multe părți ale lumii au fost afectate de secetă sau de inundații severe. Europa se afla în mijlocul celei mai grave secete din ultimii cinci sute de ani. Când râurile au devenit imposibil de navigat, au scos la suprafață un tip de semne hidrologice cunoscute sub numele de Hungersteine (Hunger stones). 

Timp de secole, aceste pietre au fost folosite ca marcaje hidrologice, având gravate pe suprafața lor mesaje ca „If you see me weep” sau „Life will flourish again once this stone is gone”. Situate în albia râurilor, pietrele apar ca avertisment climatic și dispar când nivelul apei revine la normal. Suntem inspirați de modul în care o astfel de piatră comunică, prin apariția sau dispariția sa. 

Lucrarea constă într-o serie de pietre de diferite dimensiuni, pe suprafața cărora sunt gravate mesaje ce ne amintesc de instrumentalizarea climei (climate engineering) și comodificarea ei de către agricultură și tehnologia militară.

În contextul schimbărilor climatice actuale, lucrarea devine un senzor al manifestărilor hidrologice și totodată un monument public invizibil, amplasat în albia râului Bega, poate cel mai discret monument al Timișoarei. 

Recolta Perpetuă, 2023
Instalație (paie de grâu împletite)
7 obiecte, 90x15x15 cm fiecare,
în colaborare cu artizanul Fazakas Angéla
Locație: Comenduirea Garnizoanei

 „Cine controlează aprovizionarea cu alimente controlează oamenii”, spunea un fost secretar de stat american.

Esențială pentru viața umană, hrana a fost și este folosită ca armă predilectă în aproape toate conflictele militare sau războaiele omenirii, inclusiv în actualul conflict dintre Rusia și Ucraina. Împiedicarea exporturilor de alimente poate provoca daune mult mai mari decât orice bombă sau rachetă. De aceea, statisticile privind alimentele sunt păzite precum avioanele de bombardament. Am putea spune că este vorba despre o balistică primitivă. Dar alimentele nu sunt o armă care distruge viața, ci ceea ce o susține.

Un ritual de recoltare, la fel de vechi ca „balistica primitive”, împletește simbolic ultimele tulpini de grâu rămase pe un câmp agricol. Tăiate și țesute într-un obiect, ele reprezintă spiritul recoltei. Când vine primăvara, semințele din țesătură sunt amestecate cu plantațiile de primăvară, întorcând spiritul pe câmp. Astăzi, acest ritual a dispărut odată cu lanurile de grâu.

Lucrarea Perpetual Harvest —  Recolta perpetuă țese paie de grâu în forma unor rachete de diverse tipuri, comentând astfel absurditatea războiului, dinamica puterii politice, inegalitatea economică, nedreptatea socială și puterea limitată a organizațiilor mondiale.

Bio
Anca Benera și Arnold Estefan colaborează ca artist-duo din 2012, trăiesc și lucrează în București și Viena. Practica lor artistică este bazată pe cercetare, urmărind tiparele ascunse sau invizibile care se regăsesc în spatele anumitor narațiuni istorice, sociale sau geopolitice. Lucrările lor se articulează într-o varietate de genuri, formate și medii, incluzând instalații, video, desen sau performance. Conexiunile dintre evenimentele istorice și cele climatice, sau cele dintre ecologia și politica resurselor sunt adesea în centrul proiectelor lor recente.

În 2022 le-a fost acordat premiul Birgit Jürgenssen Award, de către Ministerul pentru Artă și Cultură (BMKOES) și Academy of Fine Arts Vienna.

Lucrările lor au fost expuse în expoziții ca Territories of Waste, Museum Tinguely, Basel (2022-2023); Artists' Film International, Whitechapel Gallery, London (2022-2023); Biennale Matter of Art, Prague (2022); Weather Engines, Onassis Stegi, Athens (2022); 39th EVA International - Ireland’s Biennial (2021); The Normal, Talbot Rice Gallery, Edinburgh (2021); Subnature, Trafo Gallery, Budapest (2021 — solo); Overview Effect, Museum of Contemporary Art Belgrade (2021); Potential Worlds, Migros Museum, Zurich (2020-2021); Slow Life, Ludwig Museum, Budapest/Koblenz (2020-2021); Persona, MUCEM Marseille (2019); The Last Particles, 40mcube, Rennes (2019 – solo); Art Encounters Biennial, Timișoara (2019, 2017); Ground Control, Centrala, Birmingham (2018 — solo); Manufacturing nature/Naturalizing the synthetic, Frac des Pays de la Loire, Nantes (2018); The Call of the Outside, tranzit.ro/Cluj (2018 – solo); Natural Histories. Traces of the Political, MUMOK Vienna (2017); Off Biennale, Budapest (2017, 2015); Dreams&Dramas. Law as Literature, nGbk Berlin (2017); Sounds and Sites, The Jewish Museum, New York (2016); Global Control and Censorship, ZKM, Karlsruhe (2016); Vienna Biennale, MAK, Vienna (2015); The School of Kyiv — Kyiv Biennial (2015); Der Brancusi Effekt, Kunsthalle Wien (2014); We were so few and so many of us are left, tranzit.ro/Bucharest, tranzit.hu/Budapest (2013 – solo); Mum, am I Barbarian? 13th Istanbul Biennial, (2013); Intense Proximity, La Triennale, Palais de Tokyo, Paris/France (2012); Navigating London’s Lost Rivers, Camden Arts Center, London (2011 — solo).